În ciuda unui titlu îndurerat, nu mi-am pierdut nicidecum speranţa pe care o am faţă de ţara asta; aşa cum e ea. Din păcate titlul ăsta va fi valabil, cel mai probabil, de luni încolo. Scriu articolul ăsta acum, cât încă mai e timp să-mi dea cineva peste nas şi să mă certe în faţa clasei că m-am înşelat. Scriu articolul ăsta acum, cât timp tinerimea asta feisbucistă mai poate face ceva, cât timp cei de la Antena 3, România TV şi alte rude de-ale lor nu au pus monopol pe opinia publică a ţării ăsteia.

Am ajuns la o concluzie dezolantă care pe mine, aşa-zis blogger al patriei, aşa-zis internaut cu drept de vot mă jigneşte şi mă face să-mi bag capul în pământ ca struţul: internetul din România nu contează. Mi s-a mai demonstrat o dată, în seara de 2 noiembrie, atunci când contrar unei susţineri masive în social media, Monica Macovei a obţinut un scor infim în primul tur al prezidenţialelor. N-am votat-o pe Monica însă ştiu mulţi care au făcut-o; nu suficient de mulţi. Dar poate că asta nu contează aşa tare şi nu ne doare atât de tare cum am putea resimţi alte lovituri mai dure. Pentru că noi, ăştia care citim articole pe internet, dăm like-uri, share-uri, comentarii şi participăm la evenimente online, suntem bătuţi fără drept de apel de generaţia pentru care tableta este echivalentul pastilei de a doua zi.

Egoismul superficial de care dă dovadă bătrânul român este stupefiant în condiţiile în care în capul majorităţii bunăstarea patriei e asociată cu ocupaţia rusească. Acel bătrân care a muncit cincizeci de ani pentru poporul lui prin fabrici şi uzine şi a ajuns acum, la vârsta pensiei, să fie ţinut în pragul disperării de o guvernare incompetentă. Ce aşteptări să avem noi, ăştia tineri, de la cei care sunt captivii celei mai josnice forme de subordonare cu putinţă? Ei sunt ţinuţi cu 400 de lei pe lună, iar în prag de alegeri li se mai oferă încă 50; e evident că oamenii ăia ar face orice pentru 50 de lei în plus, în condiţiile în care statutul lor financiar e o mizerie.

Dar nu e vina lor. Pentru că pe ei nu îi interesează de unde vin banii ăia, ei au muncit o viaţă pentru încă 50 de lei la pensie. Şi probabil că peste 40, 50 de ani vom gândi şi noi la fel: noi ne vrem pensia, am muncit pentru ea, la dracu cu tineretul ăsta puturos! Dar nu va fi vina noastră, la fel cum nici acum nu e vina lor. E vina celor care i-au obişnuit aşa; pentru că gândeşte-te tu, tânăr cetăţean român, dacă într-o vară toridă ai avea dreptul să bei doar două pahare de apă pe zi, ce-ai fi în stare să faci pentru al treilea?

Ei, pensionarii, se uită la televizor, îl aud pe Gâdea pe Antena 3 cum spune că Iohannis ne va vinde ţara, îl aud pe Badea şi pe Ciuvică cum fac mişto şi îşi dau coate în timp ce se hlizesc la cameră, îl văd pe Ponta cum le spune că le va oferi mai mult. Păi pe ei asta îi interesează, ei asta vor, ei au ajuns la acea vârstă la care îşi doresc ca seara de la ora opt, nouă, să deschidă televizorul cu tub pe care l-au salvat din ghearele securiştilor şi să se relaxeze. Ei nu dau doi bani pe un plan politic, pe o argumentare bine pusă la punct sau pe o investiţie în viitor, ei vor să-l vadă pe Badea la o măsuţă cum râde de Iohannis că vorbeşte rar şi pe Ponta cum ne spune să stăm liniştiţi, că le rezolvă el pe toate. Nu interesează pe nimeni cum, cât timp omul ne asigură că aşa va fi.

Dar tu, internetule, care citeşti atâtea articole pe zi, atâtea publicaţii, atâtea bloguri, atâtea opinii, tu de ce taci? Care-i scuza ta pentru că îi laşi pe cei de la Antena 3 să câştige? Sunt mâhnit pentru că ştiu că în România secolului 21, în anul curent 2014, când occidentul investeşte în hashtag-uri, în social media, în comunităţile online, cetăţeanul român este la dispoziţia opiniei unei prese comandate. Şi d-aia câştigă ei, pentru că audienţa lor îi ascultă şi se supune, când Gâdea zice la ora 22 să-l votăm pe Ponta, majoritatea celor care-l urmăresc se ridică din pat şi pleacă înspre secţia de votare, să fie siguri că ajung. Dar când un amărât ca mine sau ca altul, aici pe internetul ăsta zice că poate ar fi mai bine cu Iohannis, se alege cu un like; poate şi un share.

Nu vreau like-urile voastre; ce să fac cu ele? Să mă laud? Vreau să vă ridicaţi de pe scaun şi să mergeţi să votaţi. Pentru că eu sunt atât de naiv încât încă mai cred, chiar şi acum cu patru zile înainte de finalul acestei campanii, că internetul din România poate reprezenta ceva; nu totul, nu va fi el decisiv, dar continui să sper că el există. De ce să spunem că Antena 3 a învins? Că pensionarii au decis viitorul ţării? Haideţi să fim mândri de noi, să strigăm că tinereţea acestui stat îi dictează direcţia; şi să-i arătăm lui Mircea Badea că nu suntem nişte cretini. Lăsaţi-i pe ei să-i manipuleze pe bătrâni, în timp ce noi ne decidem singuri soarta!