Dacă s-a întâmplat cumva, accidental, să mai intrați pe blogul ori pe profilul de Facebook al subsemnatului, probabil că v-ați mai lovit în ultima vreme de treaba asta cu Internet Explorers, Exploratorii internetulu, înțelegeți voi. Deși eu am așa o vagă impresie că v-ați prins oricum despre ce e vorba, am zis c-o sosit în sfârșit momentul să vă lămuresc. Dar cum e frumos să-i dăm cezarului ce-i al cezarului și Emilului ce-i al Emilului, trebuie să spun că ideea nu mi-a aparținut. Deși hai s-o recunosc, e chiar bună, bunicică, ok, acceptabilă, merge.

Ne numim Internet Explorers, noi, o adunătură de bloggeri pasionați de viciul evadărilor la limită din cadrul jocurilor de tip escape room. Și am decis să împumutăm numele celebrului browser proaspăt declarat mort de Windows tocmai pentru că avem ceva în comun cu el: viteza. Adică știu că voi vă gândeați că e o asociere super reușită, și că, wow, bloggeri = internet, și că explorăm camerele de joc, și alte idei d-astea. Nu, adevărul e altul și tocmai ce vi l-am spus: ne mișcăm îngrozitor de încet.

Am fost de curând la Chambers, unul dintre primele escape room-uri deschise în România; eu, Alin, Iulia, Andrei, Emil și Raluca. Bine, că înainte de evadarea din cameră am avut parte de-un adevărat Escape the City, plimbându-mă cu tovarășul de Pe ape tulburi ca niște zăpăciți pe Calea Plevnei. Uite-așa, că-s un Malaez simpatic și mă gândesc că voi nu vă veți permite luxul să ajungeți acolo cu o oră înainte, o să vă las aici adresa exactă: Calea Plevnei 5-7, parter; interfon 83.

Apoi, imediat ce s-au limpezit apele, am intrat în forță și cu tupeu în camera Davewriter, unde am cunoscut biroul unui detectiv britanic foarte amabil; și foarte plecat. M-am reîntâlnit cu celebrele walkie talkies de la Tricky Doors (bine, nu aceleași, mă refer la mecanismul de comunicare în sine), care prind tot felul de frecvențe dubioase de prin mașinile taximetriștilor sau ale poliției.

Am avut parte de un prim sfert de oră fascinant, în care Internet Explorers au redevenit Blog Busters, în sensul că demolam toate enigmele și ghicitorile ce ni se iveau în cale. Apoi a picat conexiunea, sau ceva, și pentru o bună perioadă nu ne-a mai salvat nici f5-ul, nici control alt delete. Dar ne-am revenit spre final, iar cu câteva minute înainte de ultimul gong am reușit să evadăm.

Camera de la Chambers este una inteligentă, trebuie să accentuez treaba asta. Mie mi-a prins bine experiența din Davewriter, mai ales acum, după ce-am tot fost prin atâtea și atâtea locuri; am ajuns să nu mai suport banalitățile și să gândesc totul într-un mod atât de abstract încât… Bine, vorbesc prostii, oricum nici la Chambers n-am avut o perspectivă prea bună.

În rest, nu uitați să intrați pe site și să vă faceți rezervare cât mai repede la Davewriter, căci am auzit #pesurse că va urma o cameră nouă în curând. Dar mă știți, revin eu cu detalii.