Se spune că realizările profesorului Alan Turing au dus la scurtarea Celui de-Al Doilea Război Mondial cu doi ani. În prezent, faimoasele maşinării Turing poartă numele de computere şi reprezintă o normalitate a zilelor noastre. La 50 de ani distanţă de la sfârşitul Războiului povestea din spatele maşinăriei Enigma iese la suprafaţă, iar în 2013 Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii îl decorează pe Turing post-mortem pentru serviciile sale. Destul de târziu însă, după ce acelaşi stat englez l-a condamnat pentru simplul fapt că era diferit.

Aflaţi în plin Război Mondial, britanicii nu au nici cea mai vagă idee despre cum ar putea câştiga conflictul militar cu armata lui Hitler, care se întinde treptat pe tot continentul European. Guvernul englez şi MI6 decid să angajeze o mână de oameni pricepuţi în arta criptografiei pentru a sparge codul Enigma şi a descifra mesajele nemţilor. Aflat la un interviu de angajare, profesorul Alan Turing (Benedict Cumberbatch) îşi etalează atât ironia, umorul cât şi caracterul ambiguu.

Incapabil să lucreze în echipă, Turing apelează la tot ajutorul posibil pentru a prelua controlul misiunii de decriptare a mesajelor naziste. Dă dovadă de abilitate şi de un deosebit simţ practic, face rost de fondurile necesare pentru construirea unui computer imens (denumit Christopher, după numele unui bun prieten din copilărie al matematicianului) şi aduce în mijlocul acţiunii o femeie, pe Joan Clarke (Keira Knightley). În spatele unei munci asidue şi a unei dedicări desăvârşite, Turing ascunde însă secrete cutremurătoare pentru acea perioadă.

Se confruntă cu acuzaţii de spionaj, diverse încercări ale guvernului de a-i opri munca şi de a-l da afară dar şi cu mici dificultăţi de comunicare cu membrii echipei sale. Cu toate astea, cel mai greu pentru Turing se va dovedi a fi păstrarea marelui său secret, cel referitor la orientarea sa sexuală. Implicarea problematicii homosexuale (de altfel necesară în conformitate cu realitatea istorică a personajului) într-un film despre atrocităţile războiului duce la realizarea unui mix excelent între sentimentele umanităţii şi inteligenţa artificială a maşinilor.

De altfel, natura de homosexual a lui Alan Turing este cea care îi evidenţiază acestuia trăsăturile umane. Inocenţa privii sale se datorează violenţelor la care a fost supus în copilărie, însă sentimentele pe care le are faţă de alţi bărbaţi nu-l diferenţiază deloc de ceilalţi oameni; din contră, putem spune că Alan este cu cel puţin o clasă peste colegii săi, nu datorită orientării sale, ci pentru că povara ce o poartă după el l-a făcut să privească altfel lumea ce-l înconjoară.

Turing, Clarke şi restul colegilor lor ajung să decidă cursul istoriei şi să aibă drept de viaţă şi de moarte asupra participanţilor la război. Am putea condamna moralitatea acestui aspect al poveştii, însă în contextul în care Turing însuşi a fost condamnat pentru că era diferit, atunci cu ce am fi noi mai presus decât guvernul abuziv al Regatului Unit din acele vremuri?

CineForum aduce începând cu 30 ianuarie pe marile ecrane filmul The Imitation Game: Jocul Codurilor, un film cu opt nominalizări la Oscar şi alte cinci la Globurile de Aur. Povestea homosexualului Alan Turing poate fi cea care să-i asigure distincţia din partea Academiei lui Cumberbatch (pentru cel mai bun actor într-un rol principal), Keirei Knightley (pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar) dar şi lui Mortem Tyldum (pentru cel mai bun regizor); sau, de ce nu, poate chiar marele premiu.